Malaga si papila gustativa

Odata asezat la masa localului spaniol, chelnerul te intampina de cele mai multe ori prompt si zambitor: „Hola! Para beber? Para comer?” Daca alegi sa mananci se va intoarce cu meniul cat ai spune calamar. Daca alegi numai sa bei, e posibil sa nu mai plece sa-ti aduca un meniu dedicat din simplul motiv ca nu prea au asa ceva. Asa ca e mai bine sa stii destul de precis cam ce ai vrea sa bei sau sa mergi la sigur si ca ceri una cerveza nacional.

Bere Cruzcampo

Si daca a intrat berea in discutie, e bine de stiut ca e servita in trei forme, s-a dovedit a fi : canita (echivalentul tapului nostru), cana (halba), tubo (un soi de pahar sonda). Indiferent de varianta aleasa s-a dovedit a fi mereu atat de rece si proaspata cat sa te faca sa ceri „una mas”.

Edit 2017 venit din comentarii:
‘Te_ai inselat putin cu berile, caña e bere mica, tubo e sonda, si jara e halba’ (Multumesc Nick)
Eu personal nu imi mai aduc aminte. 🙂

Despre vinurile gustate, numai de bine: vino dulce de Malaga, Sol de Malaga, Malaga Virgen, Moscatel, vin licoros, parfumat, poti alege sa savurezi un pahar (cana 1.3-1.5 euro) sau o sticla (8-10 euro).

Sangria am incercat-o o singura data, asadar fara termen de comparatie, buna, rece, 7,5 euro carafa de 1l, pret care putea urca pana spre 12 euro.

La mare cautare este si Tinto di verano, in traducere vin rosu de vara, care la gust seamana cu ce se vinde pe la noi drept Sangria Corrido. In zilele toride e clar ca e o alternativa la bere, se cumpara din supermarket, la taverna sau de la vanzatorul de pe plaja care te imbie cu „l’agua, la fanta, la cerveza, tinto di verano”.

E ahora, para comer! E bine de stiut ca spaniolii iti ofera felurile de mancare in trei variante: popularul tapas (portie mica, un fel de gustare), medio racio (jumatate de portie), racio (portie intreaga). Un mare plus il reprezinta tapasurile, foarte celebre de altfel, dovada ca exista asa-numitele „bar de tapas”. Avantajul tapas-urilor, din punctul nostru de vedere, ca turisti, sta in faptul ca am putut incerca fara teama specialitati felurite. Pretul unei astfel de gustari se invarte in jurul a 2 Euro. Din cele incercate de noi:

Ensaladilla Pipirana

Ensaladilla malaguena

Albondigas con salsa de almendras

Si bonus asa arata meniul unuia dintre cele mai apreciate (de noi cel putin) baruri de tapas (Pepa y Pepe) amplasat in centrul vechi al orasului.

Meniu Pepa y Pepe

Specific tavernelor de pe plaja sunt Espetos de Sardinas, care de la un capat la altul al plajei se parjolesc la jarul incins in cate o barca umpluta cu nisip

, iar la final arata asa si costa 2 Euro portia de 5 sardine.

Tot pe plaja am gustat si supa cortesana, un amestec delicios de calamari, languste, midii, aromate cu mult dafin.

Calamarii, langustele, caracatita se gasesc din belsug, la preturi acceptabile, singura bataie de cap e in ce combinatii sa le mai mananci 🙂

In Ronda am avut prilejul sa incercam Rabo de torro, pe scurt coada de taur.:D Preparata intr-un fel de ghiveci, are consistenta de miel, gust de vita si muuulta grasime.
Celebra Paella se intalneste peste tot, nu cred sa fi intalnit loc unde sa nu fie inclusa in meniu: vegetariana, cu fructe de mare, cu carne de pui, etc, pentru toate gusturile si buzunarele.

Rabo de torro

Paella cu scoici

Lasagna

Desert neindentificat (un fel de budinca)

La capitolul dulciuri nu am facut excese, ca atare nici nu avem prea multe de povestit. Am gustat fursecuri traditionale pe baza de vin si migale, fragede si aromate

, inghetata Malaga cu muuulte stafide si desigur vin. Nu am incercat celebra tarta malaguena, insa i-am promis ca ne vom intoarce. :p

Painea de cele mai multe ori o s-o primesti fie ca o ceri sau nu si de obicei apare pe nota de platala final (o mananci sau nu, 1,5 euro). De refuzat n-am incercat sa o refuzam, fiind de fiecare data proaspata si gustoasa, ne-a imbiat sa o consumam.

Mic dejunul l-am servit o singura data in afara hotelului si, cum a fost pe alese, am ales: o tortilla spaniola

, adicatelea omleta spaniola, ceva combinatie consitenta de ou, cartof si cred ca putina ceapa, plus un soi de strudel cu migdale

, numai bun de savurat langa o cafe con leche, care cafea cu lapte a fost de fiecare data buna, indiferent unde am baut-o.

Migdalele (almendras) sunt peste tot: crude cu sau fara pielita, dar mai ales prajite si sarate dupa o reteta de-a locului care la final arata cam asa:

Le poti lua de la un vanzator ambulant care se plimba pe strazile centrului istoric si ti le vinde in cornete de 1-2-3 euro sau poti merge in piata centrala si platesti 2 Euro pentru 250 grame din aceste minunatii.

Plaza de Atarazanas

Tot in piata gasesti smochine la pret foarte bun (2 euro 250 g) si arandano roso un fel de merisor uscat cu un gust dulce-acrisor si o aroma puternica si placuta.

Arandano roso

Sa nu uitam si de celebra lor siesta, chiar exista:

Pofta mare!


nike air max thea schwarz nike air max thea schwarz