O idee pentru Constitutie

Cine citeste zilele astea presa online (pentru ca neam de mai cumpara cineva presa scrisa) a observat ca printre stirile tampite zilnice, a aparut una ieri conform careia in noua Constitutie discutata si negociata de hotii politicieni romani, urmeaza sa se introduca din nou o stema pe drapelul tarii. Nu am vazut nicaieri care dintre steme, pentru ca sunt o gramada.

Drept pentru care m-am pus 5 minute pe studiat si am citit pagina de pe wikipedia despre drapelul romanesc. Ma gandesc ca ar fi fost bine sa citeasca si politicienii pagina asta, insa nu sunt asa convins ca stiu sa citeasca fara dificultate si atunci e greu si devin si mai somnorosi de cat sunt. Nici eu nu am chef sa-i ajut sa le spun ce scrie acolo, insa lectura aceasta mi-a dat o idee care mie imi pare ca este foarte buna si urmeaza sa o impartasesc aici pe blog cu toata lumea.

Ce ar fi ca drapelul romanesc sa fie cel de la revolutie/lovitura de stat din decembrie 1989? Adica in trei culori verticale, de la lance: albastru, galben, rosu, cu gaura in centru aferenta pozitiei unde era stema statului comunist roman. Cam asa:

propunere_drapel_constitutie
Sursa foto.

Si acum hai sa ma gandesc repede la cateva comentarii care sa sustina o asemenea idee:

– simbolistica gaurii din mijlocului steagului este foarte puternica. Acolo, pe drapel, a existat zeci de ani un simbol rusinos al istoriei noastre, un simbol ce a fost indepartat pana la urma cu pretul a 1000+ de morti. Gaura aia reprezinta rezultatul revolutiei/loviturii de stat din decembrie 1989, ce a avut consecinta indepartarea cel putin scriptic a unui regim dictatorial, opresiv, comunist. Gaura aia cel putin mie imi aduce aminte mereu de suferinta de dinainte de 1989 si de bucuria indepartarii ei din acele zile de sfarsit de an. Gaura aia este ca o lectie a istoriei pe care nu ar trebui sa o uitam si nici sa mai lasam sa se intample asa ceva. Nu de alta, da’ nu mai avem unde sa mai dam gauri in drapel. 🙂

– cred ca o sa fim singurul drapel din lume care are o gaura in el.

– nu o sa mai fie confundat cu drapelul statelor Ciad si Andorra.

– pana la urma, gaura reprezinta evolutia acestui popor. Nu ne place, nu ne convine, asta e. Drapelul trebuie sa tina pasul cu evolutia asta.

Cam asta e. Pareri, ceva?:)

Sunt afon. Cum ma tratez?

Afon – conform DEX-ului afon insemna in mare ca nu poti canta bine. Eu vrea sa ma refer la partea cu lipsa simtului muzical, mai precis cu lipsa urechii muzicale.

Faptul ca am stat niste ani printr-o sala de dans, m-a facut sa vad, sa observ si sa-mi dau seama ca foarte multi oameni nu asculta muzica. O aud insa nu o asculta. Poate parea contradictoriu, insa nu este. Fiecare aude muzica dupa tipare proprii si astfel o percepe diferit. Cand e vorba sa si transpui in dans ceea ce auzi…deja e haos. Insa oricat ne-ar placea noua sa credem altceva, intr-un final muzica este cat se poate de exacta. Daca va aduceti aminte de la orele de muzica din scoala, la un mod cat se poate de basic, toate melodiile au masuri. Aceste masuri ti le poti imagina ca niste fragmente sau fraze, care lipite una de alta compun linia melodica.

Ei bine, fiecare dintre aceste masuri contin “timpi”. Timpi ce pot fi numarati. 1, 2, 3, 4 si asa mai departe. Aceasta numerotare este strict pentru noi, ca sa putem avea o interfata, o legatura, o traducere intre ceea ce auzim si o contructie logica si clara. De exemplu, genuri de muzica ca salsa si hip-hop sunt pe patru timpi: 1,2,3 si 4. Dupa care repeti. 1,2,3,4 si 1,2,3,4 si 1,2,3,4 s.a.m.d. Valsul este pe 3 timpi. 1,2,3 si 1,2,3 si 1,2,3.

Eu o sa ma refer de acum incolo stric la salsa. Numaratoarea pana la 4 este pentru muzicieni. Pentru cel ce canta salsa, muzica este 1,2,3,4 si 1,2,3,4. Dansatorii numara pana la 8, pentru ca ei au nevoie de 2 masuri pentru a face un pas de baza intreg. Astfel incat numaratoarea lor arbitrara este de la 1 la 8. De aici poti trage si o concluzie logica de ce se intampla atunci cand dansezi o melodie de te trezesti ca dansezi pe 5. Muzica de fapt isi vede de treaba ei. Tu ca dansator esti cel ce trebuie sa-ti ajustezi miscarile astfel incat sa intri din nou pe timpul corect in dans.

Toate aceste explicatii am incercat sa le exprim intr-un mod cat mai simplu cu putinta. Pe masura ce acumulezi cunostinte si aprofundezi tema lucrurile acestea pot fi intelese altfel, insa pentru inceput cred ca este bine sa le intelegi asa.

Acum sa trecem la lucruri serioase. Cum pot face sa ascult muzica si sa pot dansa pe muzica? O sa vorbesc din experienta propie, pentru ca si eu consider ca am fost un afon, insa intr-o oarecare masura cred ca m-am lecuit. 🙂

SLOVAKIA-NEWBORNS-MUSIC
Sursa foto.

Tratament

Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci la inceput de drum este sa iti dai seama singur care este timpul 1 intr-o melodie. Si pentru a identifica timpul 1 am primit la inceput niste indrumari.

Exemple:
– de regula, un instrument nou intra in melodie pe timpul 1 sau undeva pe langa timpul 1.
– de regula, solistul incepe sa cante pe 1 sau undeva pe langa timpul 1.
– de regula, solistul accentuaza cuvintele pe timpul 1.
– de regula, o strofa noua incepe pe timpul 1.
– de regula, unele accente muzicale sunt pe timpul 1.

Observati ca nu este nimic batut in cuie. Este cu de regula. Gasirea timpului 1 presupune sa-ti dai seama de un cumul de factori ca cei enumerati mai sus. Bine, bine. Si cum procedez ca sa-mi dau seama de toate astea?

La mine s-a intamplat asa: mi-am ales 8-10 melodii de salsa care imi placeau la inceput. Am inceput sa le ascult intensiv. De sute de ori fiecare melodie in parte. Ma trezeam dimineata, imi puneam aceste melodii selectionate. Pe drum catre serviciu le ascultam. La serviciu cand puteam. In drum de la serviciu acasa si seara cat era de lunga. Luam o melodie si o ascultam incontinuu de exemplu. Incepeam sa numar de la 1 la 8 aleatoriu in capul meu. Urmaream linia melodica si incercam sa-mi ajustez numaratorea in functie de criteriile de mai sus. Cand imi iesea lucrul acesta si banuiam eu ca numar bine, incercam sa fiu atent ce se intampla in melodie cand ajungeam la cifra 1. Apoi ascultam melodia si incercam sa urmaresc doar un instrument anume din ea. Cand intra pianul? Pe ce timp? Cand se opreste? Dar conga? Clavele le aud? Trompeta? Vocea solistului: cand incepe sa cante, cand accentueaza, cand incep si cand se termina strofele. Si asa mai departe.

Toata treaba asta a durat cam 6 luni de zile in cazul meu iar acum urasc cu patos acele melodii. 🙂

Partea frumoasa este ca dupa ce am trecut de acest lucru care pana la urma a fost un supliciu, am inceput sa aud muzica altfel. Nu numai salsa, toata muzica. Si in acel moment s-a deschis un alt univers pentru mine. O lume in care sunetele aveau o alta conotatie, un alt tipar. O lume in care sunetele au capatat culoare. Nu regret nici o secunda ca am facut asta.

Oamenii sunt diferiti. Unii, nu multi, au aceasta ureche muzicala si le iese din prima. Altii, mai inceti, ca mine, le trebuie mult exercitiu si vointa ca sa poata trece peste asa ceva. Insa se poate. Trebuie sa vrei. Mult!

Gradina de legume din balcon la 10 zile

Au trecut 10 zile de cand am infiintat gradina de legume de pe balcon. Ma rog, mini gradina de legume daca asa doriti sa-i spuneti. Pana acum am rezultate satisfacatoare pentru aceasta prima incercare a mea.

Intr-o saptamana plus trei zile de la semanare, jardinierele cu legume arata cam asa (ce a rasarit, desigur):

Deocamdata, menta si busuiocul sunt vedete si se lasa asteptate. Celelalte patru soiuri de legume au scos capul afara dupa cum bine se vede. Azi o sa vorbesc doar putin despre fiecare. In curand sper sa fac posturi despre fiecare in parte.

Ridichiile – cele mai precoce legume din mini gradina de legume de pe balcon. Au germinat de cand le-am tinut 24 de ore in apa, inainte sa le plantez. In doua zile au rasarit. Mie imi par mari si frumoase. Acum nu stiu, vedem. Chestia este ca ele trebuiesc rarite in faza aceasta si am facut acest lucru. Nu, nu am stiut cum se face dinainte si nici pe internet nu am gasit, dar se pare ca m-am descurcat. Insa despre asta, in postul dedicat lor, ridichiilor.

Cimbrisorul – ultima aparitie din pamant dintre cele patru ce au iesit pana acum. Par niste firicele foarte fragile de imi este si frica sa le ud ca sa nu le culc la pamant. Irigarea lor o fac cu mare grija, astfel incat sa nu le deranjez. Ma astept sa cresca ca niste tufe mici, astfel incat din ce au rasarit acum, mai spre maturitate sa raresc mult dintre ele.

Arpagicul – o supriza placuta. De la acest soi de arpagic se folosesc frunzele, ce odata culese se regenereaza. Ar trebui sa arate ca o iarba inalta si deasa. Ce imi place mult este ca chiar de acum are un miros puternic de ceapa. Da’ puternic rau, pentru cat de firave par. Abia astept sa tai din ele sa le pun la o salata de vara.

Rosiile – o surpriza la fel de frumoasa ca si arpagicul. Ma bucur mult ca au iesit toate. La inceput avand indoieli mari la cate seminte am gasit in plicul cumparat. Cam tot atatea seminte pe cate plante au rasarit..deci nu multe. La fel ca cimbrisorul, acest soi de rosii este special pentru jardiniera sau ghiveci si ma astept sa cresca ca o tufa atarnand. O sa ramana si ele doua sau trei plante. Informatii mai pe larg in postul dedicat rosiilor.

Imaginile sunt din 20 martie. Apoi a venit ninsoarea. Evolutia plantelor s-a oprit brusc si timp de cateva zile, cat a fost frig, dezvoltarea lor a fost insesizabila. Insa cand a dat caldura……..in postul urmator. 🙂

Rasadurile de ridichi din balcon

Rasadurile de ridichi din balcon au fost prima surpriza de care am avut parte in gradina de legume. Au iesit foarte repede din pamant si m-au surprins cu vitalitatea lor. Ridichia este o planta extraordinara. Pe ambalajul semintelor de ridichi scria ca sunt bune de recoltat in 25-30 de zile. Traim si vedem daca asa o sa se intample.

Pana una alta trebuie sa-mi gasesc timp sa le raresc, pentru ca eu am plantat semintele la gramada si acum am un covor verde de ridichi in jardienire, asa cum o sa vedeti si in imaginile acestui post. Si inca nu m-am gandit si nu stiu cum se face asta.

Va rog sa admirati primele rasaduri de ridichi, aparute la doua zile de la plantare. Niste minunatii.

Am decis in urma informatiilor stranse din diferite surse, internet si discutiile cu diversi, sa mentin tot timpul solul usor umed. Adica sa nu torn apa in exces dar nici sa nu pun mai multe zile la rand. Asa ca am decis sa adopt urmatorul procedeu: udarea jardinierelor o fac la doua zile, dimineata. Cantitatea de apa trebuie sa fie suficienta cat sa umezeasca pamantul deasupra, pe toata suprafata jardinierei, in nici un caz sa balteasca. Plantele fiind mici, radacinile inca se afla aproape de suprafata.

Pe 16 martie, la sase zile de la plantare, o ridiche scoasa din pamant arata asa iar jardinierele cu ridichi in felul urmator:

Se remarca ca radacina este aproape la fel de lunga ca si tulpina plantei. Punctul din mijloc pe care nu am reusit sa-l curat de noroi cred ca este samanta de la care a pornit planta. Prea misto, nu?:)

In a doua imagine se vede si covorul verde de care va povesteam la inceputul postului. Acum cred ca si intelegeti ce vroiam sa zic despre raritul plantelor. Din informatiile pe care le detin, distanta intre plantele de ridiche la maturitate trebuie sa fie de minim 5 cm. O sa am ceva de munca.

Gradina de legume din balcon

A venit primavara si m-am decis: fac o gradina de legume pe balcon.
Schitez in linii mari un proiect cat de cat si dau drumul la treaba. Week-end de debut: 9-10 martie 2013.

9 martie

1. Curatenie pe balcon. Indepartat lucrurile depozitate, curatat balconul, vopsit cadrul metalic ce-l aveam deja acolo. Lasat la uscat pana a doua zi.

2. Plimbare pana la Hornbach si Brico. Achizitionat diverse pentru demararea proiectului. Lista mai jos.

3. Pus semintele in tavile de jardiniere achizitionate, pe prosoape de hartie bine imbibate cu apa, pentru 24h.

10 martie

1. Aranjamente finale pe balcon: pozitionat cadrul metalic, asezat etajerele, pregatit jardiniere, pamantul (substratul), semintele, uneltele.

2. Plantarea propiu-zisa.

3. Admirat munca depusa in week-end. 🙂

Cheltuieli:

– vopsea cadru metalic: 10
– jardiniere 6 bucati: 26
– substrat de legume, 2 pungi de 20L fiecare: 28
– ghiveci pentru rosii: 8
– set unelte: 9
– seminte rosii, busuioc, arpagic, ridichi, menta, cimbrisor: aprox. 25
– voie buna si zambet pe fata: 0

Total: aprox. 110
Mult? Putin?

Preturile sunt exprimate in ron si contin TVA. 🙂

Cum am procedat in chestiuni specifice:

Pregatirea semintelor

Asa cum am mentionat, sambata seara am pus semintele in apa pana a doua zi dupa-amiaza, cand le-am plantat efectiv. Au stat cam 20 de ore in apa si multe dintre semintele de ridichi au si germinat in timpul acesta. Procedeul folosit de mine a fost sa pun in tavitele de jardiniere prosoape de hartie de bucatarie, sa torn apa peste ele si apoi semintele.

Plantarea

Am umplut aprox.3/5 jardinierele cu pamant (cand spun pamant ma refer la substratul de legume cumparat; doar asta am folosit). Apoi am presarat semintele asa cum m-a dus pe mine capul. 2 jardiniere cu ridichi, una cu menta, una cu cimbrisor, una cu busuioc, una cu arpagic si rosiile intr-un ghiveci.

Dupa presararea semintelor direct pe substat, le-am acoperit cu un strat de pamant de 2-3 cm, batatorit apoi usor cu mana.

Done.